NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Ne- + demn (după fr. indigne).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NEDÉMN, -Ă adj. 1. Care nu este demn, nevrednic. 2. De neiertat. [< ne- + demn].
Sursa: Dicționar de neologisme
NEDÉMN, -Ă adj. 1. care nu este demn; nevrednic. 2. dezonorant. (după fr. indigne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
* nedémn, -ă adj. Care nu e demn, care nu merită, nevrednic: leneșu e nedemn de milă. Dezonorant, demn de blam saŭ dispreț: purtare nedemnă. Adv. S’a purtat nedemn.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nedémn adj. m., pl. nedémni; f. nedémnă, pl. nedémneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită nedemn a. 1. nevrednic, care nu e demn, care nu merită: nedemn de iertare; 2. care dezonorează, care merită blam sau dispreț: purtare nedemnă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NEDÉMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)