Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele necropolă:

NECRÓPOLĂ, necropole, s. f. Cimitir (subteran) din antichitate; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



NECRÓPOLĂ s.f. (Ant.) Boltă subterană în care erau depuși morții. ♦ Cimitir. ♦ Cavou. [< fr. nécropole, cf. gr. nekropolis – orașul morților].
Sursa: Dicționar de neologisme

NECRÓPOLĂ s. f. 1. (ant.) cimitir. 2. cavou, criptă. (< fr. nécropole, gr. nekropolis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*necrópolă și -pólă f., pl. e (vgr. nekró-polis, d. nekrós, mort, și pólis, oraș. V. metro-polă). La ceĭ vechĭ, vaste subterane destinate înmormîntărilor. Cimitir (Poet.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

NECROPÓLĂ (‹ fr.; {s} gr. nekropolis „cetatea morților”) s. f. Cimitir (de înhumație sau de incinerație) la diferite popoare din Preistorie sau Antichitate; locul (într-un lăcaș de cult) unde se află mormintele unei familii princiare sau regale; p. gener. mare cimitir într-un oraș modern. ♦ Criptă (2); cavou.
Sursa: Dicționar enciclopedic

necrópolă (ne-cro-) s. f., g.-d. art. necrópolei; pl. necrópole
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

necropolă f. 1. partea unui oraș antic destinat înmormântărilor; 2. morminte suterane în Egipt; 3. (poetic) cimitir.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NECROPÓLĂ, necropole, s. f. Cimitir (de inhumație sau de incinerație) din Antichitate; locul (într-un lăcaș de cult) unde se află mormintele unei familii princiare sau regale; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)