NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Ne- + chitit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nechitít, -ă adj. (d. chitesc). Est. Care nu e chitit, nechibzuit, nesocotit: om nechitit la minte.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nechitít (reg.) adj. m., pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită nechitit a. 1. negătit; 2. fig. nesocotit: nechitit la minte și nechibzuit la trebi CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (Reg.) Nesocotit, nechibzuit. – Pref. ne- + chitit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)