NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul2. – Cf. râncheza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nechezá (a ~) vb., ind. prez. 3 necheázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez annichià, a necheza: onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NECHEZÁ, pers. 3 nechează, vb. I. Intranz. 1. (Despre cai; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei; a râncheza. 2. (Despre oameni; ir. sau depr.) A râde într-un fel asemănător cu nechezatul2. – Cf. râncheza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)