NECESITÁ, pers. 3 necésită, vb. I. Tranz. (Rar) A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NECESITÁ vb. I. tr. A cere, a impune, a reclama ceva ca absolut necesar. [P.i. 3 -tă. / < fr. nécessiter, it. necessitare].
Sursa: Dicționar de neologisme
NECESITÁ vb. tr. a impune, a reclama ca absolut necesar. (< fr. nécessiter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésităSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită necesità v. a face necesar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)