NEBUNÉȘTE adv. 1. În mod necugetat, nesocotit; orbește. 2. În mod excesiv; foarte tare, foarte mult. – Nebun + suf. -ește.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nebunéște adv. Ca nebuniĭ: a mîna caiĭ nebunește.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nebunéște adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NEBUNÉȘTE adv. 1. În mod necugetat, nesocotit; orbește. 2. În mod excesiv; foarte tare, foarte mult. – Nebun + suf. -este.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
nebunește - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul nebuni
nebunește - Verb, Imperativ, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul nebuni