NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemănat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a neasemănát, -ă adj. (ea 2 sil.). Foarte diferit, imcomparabil. Adv. În mod imcomparabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
neasemănát (ne-a-) adj. m., pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită neasemănat a. și adv. foarte diferit, incomparabil.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)