NEAOȘÍST, -Ă, neaoșiști, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NEAOȘÍST, -Ă adj. Referitor la neaoșism; (despre stil) care abundă în neaoșisme. // s.m. și f. Adept al neaoșismului; persoană care abuzează, în vorbire sau în scris, de neaoșisme. [< neaoș + -ist].
Sursa: Dicționar de neologisme
NEAOȘÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neaoșismului. (< neaoș + -ist)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
neaoșíst (fam.) adj. m., s. m., pl. neaoșíști; adj. f., s. f. neaoșístă, pl. neaoșísteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NEAOȘÍST, -Ă, neaoșișii, -ste, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține neaoșismului (2), privitor la neaoșism; (despre stil, formă etc.) care abundă în neaoșisme (1). 2. (Fam.) S. m. Persoană care abuzează de neaoșisme (1) (în vorbire sau în scris). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ist.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)