Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele navetă:

NAVÉTĂ1, navete, s. f. 1. Instrument de forma unui ac lung cu care se lucrează plase, fileuri. 2. Parcurgerea de către o persoană a unui drum dus și întors, cu regularitate, de obicei între două localități (relativ apropiate). A face naveta. 3. Vehicul de transport în comun care asigură legătura între două puncte relativ apropiate, efectuând regulat drumuri dus și întors. 4. Obiect (în formă de ladă compartimentată) care servește la transportul unor produse alimentare. – Din fr. navette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


NAVÉTĂ2, navete, s. f. Plantă oleaginoasă înrudită cu rapița, cu frunze late acoperite cu peri și cu semințe mici, de culoare castanie (Brassica rapa oleifera). – Din fr. navette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

NAVÉTĂ1 s.f. 1. Suveică. 2. Ac special pentru lucrat fileu. 3. Vehicul de transport în comun, grup de vagoane sau garnitură de tren care circulă regulat, dus și întors, între aceleași localități. ♦ Drumuri făcute des, periodic, între două localități. ◊ A face naveta = a străbate regulat aceeași distanță în ambele sensuri. 4. Ladă compartimentată cu care se transportă unele produse alimentare. [< fr. navette].
Sursa: Dicționar de neologisme

NAVÉTĂ2 s.f. Plantă oleaginoasă înrudită cu rapița, cu frunze late și semințe mici, castanii. [< fr. navet].
Sursa: Dicționar de neologisme

NAVÉTĂ1 s. f. 1. suveică. 2. ac special pentru lucrat fileuri. 3. vehicul de transport în comun, grup de vagoane sau garnitură de tren, vapor care circulă regulat, dus și întors, între aceleași localități. ◊ navetă spațială = vehicul spațial cu echipaj, conceput să decoleze și să evolueze ca o navă cosmică, revenind pe pământ prin aterizare. ♦ deplasare dus și întors a aceluiași mijloc de transport, între două localități. ◊ a face naveta = a străbate regulat aceeași distanță în ambele sensuri. 4. ladă standarizată cu care se transportă unele produse alimentare. (< fr. navette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

NAVÉTĂ2 s. f. 1. plantă oleaginoasă înrudită cu rapița, cu frunze late și semințe mici, castanii. 2. plantă paotoageră cu rădăcini comestibile. (< fr. navet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

navétă s. f., g.-d. art. navétei; pl. navéte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

NAVÉTĂ1, navete, s. f. 1. Instrument de forma unui ac lung cu care se lucrează plase, fileuri. 2. Parcurgerea de către o persoană a unui drum dus și întors, cu regularitate, de obicei între două localități (relativ apropiate). A face naveta. 3. Vehicul de transport în comun care asigură legătura între două puncte relativ apropiate, efectuând regulat drumuri dus și întors. ◊ Navetă spațială = vehicul spațial cu echipaj uman care se lansează în spațiu cu ajutorul unei rachete puternice și revine pe Pământ cu mijloacele proprii de bord. 4. Obiect (în formă de ladă compartimentată) care servește la transportul unor produse alimentare. – Din fr. navette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NAVÉTĂ2, navete, s. f. Plantă oleaginoasă înrudită cu rapița, cu frunze late acoperite cu peri și cu semințe mici, de culoare castanie (Brassica rapa oleifera). – Din fr. navette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)