NARCOTÍNĂ, narcotine, s. f. Substanță extrasă din opiu, folosită în farmacie ca antipiretic și tonic. – Din fr. narcotine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NARCOTÍNĂ s.f. Alcaloid care se extrage din opiu, fără acțiune narcotică, întrebuințat ca înlocuitor al chininei. [< fr. narcotine].
Sursa: Dicționar de neologisme
NARCOTÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, somnifer ușor, tonic și calmant al tusei. (< fr. narcotine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
* narcotínă f., pl. e (d. narcotic). Chim. O substanță veninoasă scoasă din opiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
narcotínă s. f., g.-d. art. narcotínei; pl. narcotíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NARCOTÍNĂ, narcotine, s. f. Substanță extrasă din opiu, folosită în farmacie ca antipiretic și tonic. – Din fr. narcotine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)