NAMÉSTIE, namestii, s. f. (Înv. și reg.) Clădire cu toate dependințele ei; p. restr. dependință, acaret. – Din sl. namĕstije.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a namestie, nă- și ne- f. (vsl. na-mestiĭe, d. miesto, loc. V. namestnic și nămestenie). Sec. 17-19. Clădire. Dependență, heĭ (grajd, spălătorie ș.a.) – În imnu lui Mihaĭ Viteazu (din pĭesa Radu Calonfirescu, de I. Dimitrescu-Movileanu) namestiĭ în rimă cu pustiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
naméstie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. naméstia (-ti-a), g.-d. art. naméstiei; pl. naméstii, art. naméstiile (-ti-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită namestie f. dependență: o casă cu toate namestiile ei. [Slav. NAMĬESTIĬA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NAMÉSTIE, namestii, s. f. (Înv. și reg.) Clădire cu toate dependințele; p. restr. dependință, acaret. – Din sl. namĕstije.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) năméstie (-ii), s. f. – Subordonare, oportunitate. – Var. nemestie. Sl. namĕstije, din mjesto „loc” (Cihac, II, 209; Berneker, II, 52). – Der. nămestenie, s. f. (accesoriu), cf. sb. namestenie „instalație” (Scriban); namesnic (var. namestnic, nemes(t)nic), s. m. (substitut, ajutor, vicar), din sl. namĕstĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31).Sursa: Dicționarul etimologic român năméstie, -éstnic V. namestie, -éstnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești