Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele năzdravan:

NĂZDRAVÁN, -Ă adj. v. năzdrăvan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


NĂZDRAVÁN, -Ă adj. v. năzdrăvan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NĂZDRÁVĂN, -Ă adj. v. năzdrăvan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

NĂZDRÁVĂN, -Ă adj. v. năzdrăvan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În mitologia populară; adesea substantivat) Înzestrat cu puteri supranaturale; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Ne- + zdravăn.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

năzdrăván, -ă adj. (vsl. ne-sŭdravĭnŭ, nesănătos, adică „nebun, excentric, isteț”, infl. de năzdrăvenie, după bădăran, -ănie ș.a. V. dravăn). Măĭestru, care are puterĭ supranaturale, care știe trecutu și viitoru: cal năzdrăvan (în poveștĭ). Cam nebun, excentric: da de unde aĭ maĭ venit și tu, măĭ năzdrăvane ? – Și ne- (Vc.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În basme; adesea substantivat) înzestrat cu puteri miraculoase; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Pref. ne- + zdravăn.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)