Am găsit 3 definiții pentru cuvantul/cuvintele năucire:

NĂUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



năucíre (rar) s. f., g.-d. art. năucírii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

NĂUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

năucire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul năuci