Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele năimi:

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-.Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nă­imésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

năimì v. a tocmi cu plată (lucrători, slugi, etc.). [Slav. NAIMATI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-.Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)