Am găsit 26 de definiții pentru cuvantul/cuvintele năboi:

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. scr. naboj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

năbói1, năboáie, și năbóiuri, s.n. (înv. și reg.) 1. puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). 2. grămadă, ceată, mulțime de oameni. 3. lipsă de aer.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

năbói2, s.n. (reg.) pană de lemn groasă și mare, cu care se despică buticii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

năboí3, pers. 3 sg. năboiéște, vb. IV unip. (reg.) 1. (despre ape) a se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (despre ființe) a se năpusti, a năpădi, a invada. 3. a transpira, a suda. 4. (despre plug) a se împotmoli.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

năboí (năboiésc, năboít), vb.1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. nabojsl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie).
Sursa: Dicționarul etimologic român

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; adesea fig.) A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. ◊ Tranz. Sudoarea rece îi năboise fruntea (MIRONESCU). – Din năboi1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

năbóĭ n., pl. oaĭe (rus. nabóĭ, ceĭa ce izbește, pol. naboj, încărcătură, cartuș. V. războĭ). Ruperea ghețeĭ, revărsarea apelor, inundare. V. undă, zăpor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

năbói1 (înv., reg.) s. n., pl. năbóiuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

năboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 năboiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

năboì v. Mold. a inunda: năboise apa în toate părțile CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. sb. n a b o j.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. scr. naboj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

năbói1, năboáie, și năbóiuri, s.n. (înv. și reg.) 1. puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). 2. grămadă, ceată, mulțime de oameni. 3. lipsă de aer.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

năbói2, s.n. (reg.) pană de lemn groasă și mare, cu care se despică buticii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

năboí3, pers. 3 sg. năboiéște, vb. IV unip. (reg.) 1. (despre ape) a se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (despre ființe) a se năpusti, a năpădi, a invada. 3. a transpira, a suda. 4. (despre plug) a se împotmoli.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

năboí (năboiésc, năboít), vb.1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. nabojsl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie).
Sursa: Dicționarul etimologic român

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; adesea fig.) A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. ◊ Tranz. Sudoarea rece îi năboise fruntea (MIRONESCU). – Din năboi1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

năbóĭ n., pl. oaĭe (rus. nabóĭ, ceĭa ce izbește, pol. naboj, încărcătură, cartuș. V. războĭ). Ruperea ghețeĭ, revărsarea apelor, inundare. V. undă, zăpor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

năbói1 (înv., reg.) s. n., pl. năbóiuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

năboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 năboiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

năboì v. Mold. a inunda: năboise apa în toate părțile CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. sb. n a b o j.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)