NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a năúc (năúcă), adj. – Zăpăcit, bezmetic, greu de cap. Sl. neukŭ „neștiutor”, din učiti „a învăța” (Cihac, II, 214; Tiktin; Conev 99), cf. sb., cr., slov. neuk, pol. nieuk și ucenic. – Der. năuci, vb. (a zăpăci; a înnebuni) din năuc, dar poate cu o interpretare glumeață a sl. naučiti „a învăța, a studia”; năuceală, s. f. (zăpăceală); năucie, s. f. (zăpăceală); năucește, adv. (prostește).Sursa: Dicționarul etimologic român
năúc, -ă adj. (vsl. ne-ukŭ, neînvățat, ignorant, d. učitĭ, a învăța, a instrui. V. ucenic). Zăpăcit, cam nebun. V. rătutit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
năúc adj. m., pl. năúci; f. năúcă, pl. năúceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită năuc a. și m. stupid. [Slav. NĬEUKŬ, ignorant].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)