MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a măturător, măturători s. m. (înv.) fundaș central așezat în jocul de fotbal între portar și linia de apărători.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
măturătór, -oáre s. Care mătură stradele [!]. Măturător de hornurĭ, hornar, coșar. S. f., pl. orĭ. Mașina de măturat stradele. (Această mașină are o perie mare cilindrică care se învîrtește).
Sursa: Dicționaru limbii românești
MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, s. m., s. f. 1. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. – Mătura + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) măturătór s. m., pl. măturătóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită măturător m. cel ce mătură: măturător de strade, măturător de coșuri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)