mătrăcár, mătrăcári, s.m. (reg.) negustor de donițe, ploști, sare, grâu etc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
mătrăcár m. (d. matara și infl. de turc. matrak. V. matrapaz). Munt. vest. Negustor care vinde ploștĭ, doage, donițe, sare, grîŭ, mălaĭ, coade [!] de topor și alte lucrurĭ necesare agriculturiĭ. V. mămular.
Sursa: Dicționaru limbii românești