MĂSĂLÁR s. m. Numele popular al lunii august. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a măsălár2, -i, s.m. – Stinghie de lemn de la grapă (în Botiza); grindei (ALR 1956: 36). – Din măsea (< lat. maxilla).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
măsălár1, s.m. – (pop.) Luna august; augustru, ogust, gustar, măselar, secerar. – Et. nec. (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
măsălár (august) (pop.) s. m., g.-d. lui măsălárSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită măsălar m. numele popular al lunei August. [Cf. lat. messis, seceriș; în această lună se seceră holdele].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MĂSĂLÁR s. m. Numele popular al lunii august. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)