maslad s. m. – Plantă (Anamirta cocculus). – Var. măslad, maslag, mislac. Mag. maszlag (Cihac, II, 514; Tiktin), cf. tc. mașlak (Lokotsch 1438).Sursa: Dicționarul etimologic român maslád și -ág m. (ung. maszlag, sîrb. maslak, d. turc. maslak, băutură amețitoare). Liană, o plantă lemnoasă supțire [!], lungă și agățătoare (anamiria [saŭ menispérmum] cocculus saŭ cócculus suberósus), ale căreĭ fructe conțin o substanță veninoasă numită tot maslad (s. n.), care, amestecat cu mez [!] de pîne [!], se întrebuințează la amețit și ucis peștiĭ. (Peștiĭ ucișĭ așa îs otrăvicĭoșĭ). – Și mă-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
MĂSLÁD s. n. Fructul foarte toxic al unei plante orientale (Anamirta cocculus), întrebuințat, amestecat cu miez de pâine, pentru a ameți și a omorî peștii. – Magh. maszlag (sb. maslak < tc.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne măslád și -ág, V. maslad.
Sursa: Dicționaru limbii românești
măslád, s.m. – 1. (bot.) Fructul toxic al unei plante orientale, în formă de boabă roșie, întrebuințat uneori pentru a ameți peștii și pentru a-i pescui ușor. 2. Otravă pentru prins pești (Lenghel 1979; Bârsana). – Din magh. maszlag.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
măslad n. fruct conținând în sâmburele său o substanță foarte veninoasă amestecat cu miez de pâine; măsladul se întrebuințează spre a ameți, și omori peștii. [Ung. MASZLAG, ciumăfaie].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a