MARFÁR s. n. v. mărfar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a marfár (tren) s. n., pl. marfáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
MARFÁR, marfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: mărfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MARFÁR, marfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: mărfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MĂRFÁR, mărfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: marfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mărfár, mărfári, s.m. și marfáre, s.n. 1. (înv.) negustor ambulant de stofe. 2. s.n. (pop.) tren de marfă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
mărfár n., pl. e. Fam. Tren de marfă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
MĂRFÁR s. n. v. marfar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)