MĂIÚG, măiuge, s. n. Diminutiv al lui mai2. ♦ Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa; măiuț. – Mai2 + suf. -iug.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a măiúg (pop.) s. n., pl. măiúgeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
măiug n. întinzător (la răsboiul de țesut). [Serb. MALĬUGA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MĂIÚG, măiuge, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui mai2. ♦ Unealtă de lemn cu care se bate inul sau cânepa; măiuț. – Mai2 + suf. -iug.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)