Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele muta:

MUTÁ, mut, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca din locul în care se găsește și a (se) așeza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) strămuta, a (se) transfera. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i muta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a-i trage (cuiva) o palmă cu putere, a lovi peste obraz. ♦ A (se) transfera dintr-un serviciu în altul. 2. Refl. A se stabili (cu locuința) în alt loc, a-și schimba domiciliul. 3. Tranz. (Înv. și pop.) A înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva); a modifica, a transforma. ♦ A schimba cursul, direcția. ♦ Expr. A-și muta gândul = a se răzgândi, a renunța. 4. (La jocul de șah) A efectua o mutare. – Lat. mutare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



mutá (mutát,át), vb.1. A deplasa, a mișca din loc. – 2. A schimba casa de locuit. – 3. A schimba destinația, a primi numire în alt loc. – 4. (Refl.) A se întoarce, a schimba poziția. – Mr. mut, mutare, megl. mut, mutari. Lat. mūtāre (Pușcariu 1145; Candrea-Dens., 1192; REW 5785), cf. it. mutare, prov., cat., sp., port. mudar, fr. muer.Der. mutăcios, adj. (variabil, schimbător); mutat, s. n. (schimbare de domiciliu; înv., locuință, ședere); mutătoare, s. f. (împărăteasă, Byronia dioica); mutător, adj. (schimbător); strămuta, vb. (a transporta în alt loc, a schimba locul, a deplasa; a schimba; a transpune), cu pref. stră- (după Candrea, din lat. vulg. *extramūtāre, în loc de transmūtare); nestrămutat, adj. (neclintit).
Sursa: Dicționarul etimologic român

muta, mut v. t. (intl.) a ucide, a omorî.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ŌMUTA, oraș în Japonia (Kyūshū), port la țărmul G. Ariake al Mării Chinei de Est, la 35 km NV de Kumamoto; 138,6 mii loc. (2000). Nod feroviar. Expl. de cărbuni. Oțelării. Ind. constr. de mașini, chimică, a zincului, cimentului, textilă. Export de cărbune.
Sursa: Dicționar enciclopedic

mutá (a ~) vb., ind. prez. 3 mútă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mutà v. 1. a schimba: își mută gândul PANN; 2. a (se) transporta dintr´un loc într’altul: a muta scaunele, s´a mutat dela noi. [Lat. MUTARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

mută, mute s. f. (peior.) femeie proastă, nătângă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

Forme flexionare:

muta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul mut

mută - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mut