MUSULMÁN, -Ă, musulmani, -e, adj., s. m. și f. Mahomedan; p. restr. turc. – Din fr. musulman.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MUSULMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Mahomedan; (p. ext.) turc. [< fr. musulman].
Sursa: Dicționar de neologisme
MUSULMÁN, -Ă adj., s. m. f. mahomedan; (p. restr.) turc. (< fr. musulman)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*musulmán, -ă s. și adj. (turc. musulman și busurman, d. pers. müsülman, care vine d. ar. muslim, pl. muslimin; ngr. musulmános; rus. busurmán; fr. musulman). Mohametan [!] (ca Arabiĭ, Turciĭ ș. a.). – Vechĭ busurman, -ancă (subst.)
Sursa: Dicționaru limbii românești
musulmán adj. m., s. m., pl. musulmáni; adj. f., s. f. musulmánă, pl. musulmáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită 