Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele mustar:

mustár, s.m. (reg.) 1. vânzător de must. 2. must.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme



MUSTÁR, mustari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde must. – Din must + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

mustár m. Vînzător de must.
Sursa: Dicționaru limbii românești

MUȘTÁR s. m., s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene și cu semințe mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Sămânța muștarului (1), întrebuințată la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub formă de pastă moale, de culoare galbenă-verzuie, obținut prin prelucrarea semințelor descrise mai sus cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra. – Din magh. mustár.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

muștár s. m.1. Plantă (Sinapis alba, Sinalis nigra). – 2. Condiment și semințe de muștar. Mag. mustár (Tiktin; Gáldi, Dict., 94). Der. din rus. muštarda (Sanzewitsch 205) nu este probabilă. – Der. muștarniță, s. f. (recipient pentru muștar).
Sursa: Dicționarul etimologic român

muștár m. (ung. mustár, sîrb. muštarda, d. it. pv. cat. pg. mostarda, sp. mostaza, d. mosto, must; fr. moûtarde, germ. mostrich, pol. musztarda, ngr. mustárda). O plantă erbacee cruciferă (sinápis [orĭ brássica] alba) care produce păstărĭ și dintr´ale căreĭ semințe se prepară condimentu numit tot „muștar”. S. n., pl. urĭ. Un condiment cam ardeĭat de aspectu uneĭ paste galbene făcut din semințe de muștar alb saŭ și de hardal. (De la condiment numele a trecut asupra planteĭ). Din semințele de muștar negru se fac sinapizme foarte usturătoare. V. gorciță.
Sursa: Dicționaru limbii românești

muștár1 (plantă) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

muștár2 (condiment) s. n., (sorturi) pl. muștáruri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

muștar n. 1. plantă din ale cării semințe se fac sinapisme (Brassica alba): cu făină de muștar se fac băi de picioare; 2. condiment de un gust foarte tare, preparat din semințe de muștar cu must sau oțet. [Derivat din must, printr´un intermediar unguresc].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a