MUSCALAGÍU, muscalagii, s. m. (Înv. și pop.) Cântăreț din nai; naist. – Din tc. miscalci.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
muscalagíŭ m. (d. muscal 2). Cîntăreț din muscal, naingiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
muscalagíu (înv., pop.) s. m., art. muscalagíul; pl. muscalagíi, art. muscalagíii (-gi-ii)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită muscalagiu m. lăutar care cântă din muscal: toboșarii și muscalagii OD. [Turc. MISKALDJY].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
