MUSCÁL1, muscaluri, s. n. (Înv. și pop.) Nai. – Din tc. miskal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MUSCÁL2, muscali, s. m. 1. (Înv. și pop.) Locuitor din orașul Moscova sau din împrejurimi; p. gener. rus; (la pl. art.) poporul rus. 2. (Înv. și reg.) Birjar (de origine rusă). ♦ Birjă. [Var.: moscál s. m.] – Din rus., ucr., pol. moskal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MUSCÁL1, muscale, s. n. (Înv.) Nai. – Tc. miskal.Sursa: Dicționarul limbii române moderne muscal (-le), s. n. – Nai. Tc. (arab.) miskal (Șeineanu, II, 266). – Der. muscalagiu, s. m. (cîntăreț la nai), din tc. miskalci. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu muscal „moscovit”.Sursa: Dicționarul etimologic român muscal, muscali s. m. (pop.), înv.) rusSursa: Dicționar de argou al limbii române 1) muscál și (maĭ rar) moscál m., pl. lĭ (rut. Moskálĭ, Rus, soldat, d. orașu Moscova; pol. Moskal). Vechĭ. Azĭ fam. Rus din nord, Moscovit. (Fem. -lcă, pl. e). Mold. Pop. Soldat, maĭ ales rusesc. Munt. Fam. Birjar. Birjă elegantă: a te plimba în muscal. V. șcapeț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) muscál n., pl. e și urĭ (turc. [d. ar.] miskal). Naĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
muscál1 (persoană) (înv., pop.) s. m., pl. muscáliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită muscál2 (nai) (înv., pop.) s. n., pl. muscáluriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită muscal m. 1. moscovit; 2. birjar; 3. trăsură elegantă condusă de un muscal. [Pol. MOSKAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
muscal n. 1. fluier de trestie cu 7 găuri: trei ghitariști suflau într’un muscal GHICA; 2. instrument compus din mai multe fluiere împreunate (v. náiu). [Turc. MISKAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MUSCÁL1, muscaluri, s. n. (Înv. și pop.) Nai. – Din tc. miskal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MUSCÁL2, muscali, s. m. 1. (Înv. și pop.) Locuitor din orașul Moscova sau din împrejurimi; p. gener. rus; (la pl. art.) poporul rus. 2. (Înv. și reg.) Birjar (de origine rusă). ♦ Birjă. [Var.: moscál s. m.] – Din rus., ucr., pol. moskal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MUSCÁL1, muscale, s. n. (Înv.) Nai. – Tc. miskal.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
muscal (-le), s. n. – Nai. Tc. (arab.) miskal (Șeineanu, II, 266). – Der. muscalagiu, s. m. (cîntăreț la nai), din tc. miskalci. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu muscal „moscovit”.Sursa: Dicționarul etimologic român muscal, muscali s. m. (pop.), înv.) rusSursa: Dicționar de argou al limbii române 1) muscál și (maĭ rar) moscál m., pl. lĭ (rut. Moskálĭ, Rus, soldat, d. orașu Moscova; pol. Moskal). Vechĭ. Azĭ fam. Rus din nord, Moscovit. (Fem. -lcă, pl. e). Mold. Pop. Soldat, maĭ ales rusesc. Munt. Fam. Birjar. Birjă elegantă: a te plimba în muscal. V. șcapeț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) muscál n., pl. e și urĭ (turc. [d. ar.] miskal). Naĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
muscál1 (persoană) (înv., pop.) s. m., pl. muscáliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită muscál2 (nai) (înv., pop.) s. n., pl. muscáluriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită muscal m. 1. moscovit; 2. birjar; 3. trăsură elegantă condusă de un muscal. [Pol. MOSKAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
muscal n. 1. fluier de trestie cu 7 găuri: trei ghitariști suflau într’un muscal GHICA; 2. instrument compus din mai multe fluiere împreunate (v. náiu). [Turc. MISKAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MUSCÁL1, muscaluri, s. n. (Înv. și pop.) Nai. – Din tc. miskal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MUSCÁL2, muscali, s. m. 1. (Înv. și pop.) Locuitor din orașul Moscova sau din împrejurimi; p. gener. rus; (la pl. art.) poporul rus. 2. (Înv. și reg.) Birjar (de origine rusă). ♦ Birjă. [Var.: moscál s. m.] – Din rus., ucr., pol. moskal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MUSCÁL1, muscale, s. n. (Înv.) Nai. – Tc. miskal.Sursa: Dicționarul limbii române moderne muscal (-le), s. n. – Nai. Tc. (arab.) miskal (Șeineanu, II, 266). – Der. muscalagiu, s. m. (cîntăreț la nai), din tc. miskalci. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu muscal „moscovit”.Sursa: Dicționarul etimologic român muscal, muscali s. m. (pop.), înv.) rusSursa: Dicționar de argou al limbii române 1) muscál și (maĭ rar) moscál m., pl. lĭ (rut. Moskálĭ, Rus, soldat, d. orașu Moscova; pol. Moskal). Vechĭ. Azĭ fam. Rus din nord, Moscovit. (Fem. -lcă, pl. e). Mold. Pop. Soldat, maĭ ales rusesc. Munt. Fam. Birjar. Birjă elegantă: a te plimba în muscal. V. șcapeț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) muscál n., pl. e și urĭ (turc. [d. ar.] miskal). Naĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
muscál1 (persoană) (înv., pop.) s. m., pl. muscáliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită muscál2 (nai) (înv., pop.) s. n., pl. muscáluriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită muscal m. 1. moscovit; 2. birjar; 3. trăsură elegantă condusă de un muscal. [Pol. MOSKAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
muscal n. 1. fluier de trestie cu 7 găuri: trei ghitariști suflau într’un muscal GHICA; 2. instrument compus din mai multe fluiere împreunate (v. náiu). [Turc. MISKAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MUSCÁL1, muscaluri, s. n. (Înv. și pop.) Nai. – Din tc. miskal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MUSCÁL1, muscale, s. n. (Înv.) Nai. – Tc. miskal.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
muscal (-le), s. n. – Nai. Tc. (arab.) miskal (Șeineanu, II, 266). – Der. muscalagiu, s. m. (cîntăreț la nai), din tc. miskalci. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu muscal „moscovit”.Sursa: Dicționarul etimologic român muscal, muscali s. m. (pop.), înv.) rusSursa: Dicționar de argou al limbii române MUSCÁL2, muscali, s. m. 1. (Înv. și pop.) Locuitor din orașul Moscova sau din împrejurimi; p. gener. rus; (la pl. art.) poporul rus. 2. (Înv. și reg.) Birjar (de origine rusă). ♦ Birjă. [Var.: moscál s. m.] – Din rus., ucr., pol. moskal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 1) muscál și (maĭ rar) moscál m., pl. lĭ (rut. Moskálĭ, Rus, soldat, d. orașu Moscova; pol. Moskal). Vechĭ. Azĭ fam. Rus din nord, Moscovit. (Fem. -lcă, pl. e). Mold. Pop. Soldat, maĭ ales rusesc. Munt. Fam. Birjar. Birjă elegantă: a te plimba în muscal. V. șcapeț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) muscál n., pl. e și urĭ (turc. [d. ar.] miskal). Naĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
muscál1 (persoană) (înv., pop.) s. m., pl. muscáliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită muscál2 (nai) (înv., pop.) s. n., pl. muscáluriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
muscal m. 1. moscovit; 2. birjar; 3. trăsură elegantă condusă de un muscal. [Pol. MOSKAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
muscal n. 1. fluier de trestie cu 7 găuri: trei ghitariști suflau într’un muscal GHICA; 2. instrument compus din mai multe fluiere împreunate (v. náiu). [Turc. MISKAL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a