MÚRMUR, murmure, s. n. 1. Succesiune de sunete (slab și monoton articulate), de cuvinte rostite încet și neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuială. ♦ P. anal. Zgomot surd și continuu produs de un motor sau de o mașină în acțiune; zumzet, bâzâit. ♦ Exprimare a unei nemulțumiri, a unei dezaprobări prin cuvinte rostite cu jumătate de glas; protest înfundat al unei mulțimi; cârteală, murmurare. 2. Zgomot ușor, prelung și monoton produs de o apă curgătoare, de frunzișul mișcat de vânt etc. – Din lat. murmur, fr. murmure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MÚRMUR s.n. Șoaptă; susur, freamăt. [Cf. lat. murmur, fr. murmure].
Sursa: Dicționar de neologisme
MÚRMUR s. n. șoaptă; susur, freamăt. (< lat. murmur, fr. murmure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
1) *múrmur n., pl. e (lat. murmur, fr. murmure, it. mórmore [poet.] și -orio). Vîjîit de vînt, de valurĭ. Gălăgie, zgomot confuz (ca´ntr´un bîlcĭ). Protest înfundat (ca al uneĭ mulțimĭ nemulțămite [!]). – În sec. 19 (Munt.) și murmúră, f., pl. e (ngr. murmúra).
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) *múrmur, a -á v. intr. (lat. mŭrmuro, -áre; it. mormorare, fr. murmurer. E rudă pin [!] sunet cu a mormăi și a borborosi [!]). Fac un zgomot confuz și prelungit: vîntu murmură (saŭ: vîjîĭe, șuĭeră), izvoru murmură (saŭ: cĭuruĭe), valurile murmură (saŭ pleoscăĭesc); Fig. Protestez înfundat: poporu murmură contra tiranilor, a murmura pintre [!] dințĭ. – În sec 18 și murmurisesc (ngr. murmurízo, aor. -úrisa). V. cîrtesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
múrmur s. n., pl. múrmureSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită murmur n. 1. sgomot surd și confuz al mai multor persoane cari vorbesc dintr´odată: un murmur de aprobare; 2. plângeri cauzate de nemulțumire; 3. sbârnăit de albine; 4. sgomotul apei ce curge, al vântului ce mișcă frunzele.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
murmur - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul murmura
murmur - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul murmura