MURMUITÓR, -OÁRE, murmuitori, -oare, adj. (Înv.) Murmurător. [Pr.: -mu-i-] – Murmui + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a murmuitór (înv.) (-mu-i-) adj. m., pl. murmuitóri; f. sg. și pl. murmuitoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
murmuitor a. care scoate un murmur: a popoarelor de muște sărbători murmuitoare EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a