MURIBÚND, -Ă, muribunzi, -de, adj., s. m. și f. (Ființă) pe moarte, în agonie; p. ext. (ființă) fără vlagă, foarte slabă care nu mai are mult de trăit. – Din fr. moribond, lat. moribundus (după muri).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MURIBÚND, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află pe moarte, în agonie. ♦ (Fig.) (Cel) care este pe punctul de a dispărea; (p. ext.) (om) slab. [< lat. moribundus, cf. fr. moribond].
Sursa: Dicționar de neologisme
MURIBÚND, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit. 2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea. (< lat. muribundus, fr. moribond)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*muribúnd, -ă adj. (lat. moribundus, infl. de a muri; fr. moribond). Care trage să moară, care e în agonia morțiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
muribúnd adj. m., s. m., pl. muribúnzi; adj. f., s. f. muribúndă, pl. muribúndeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită muribund m. care trage să moară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a