MURDÁR, -Ă, murdari, -e, adj. 1. Plin de pete, acoperit de praf, de murdării, îmbâcsit de necurățenie; nespălat, întinat. ♦ (Despre ființe) Care nu se spală, care nu respectă curățenia. ♦ (Despre apă, lumină etc.) Lipsit de claritate; tulbure. 2. Fig. Josnic, mârșav, ticălos, degradant. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, obscen, trivial. – Din tc. murdar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a murdár (murdáră), adj. – Soios, slinos, jegos. – Mr. murdar. Tc. (per.) murdar (Roesler 599; Șeineanu, II, 265; Loebel 66; Lokotsch 1516; Ronzevalle 160), cf. ngr. μουρντάρης, alb., sb. murdar. – Der. murdalnic, s. n. (înv., murdărie), din tc. murdalik; murdări, vb. (a face murdar); murdărie, s. f. (calitatea de a fi murdar; porcărie, măgărie); murdărisi, vb. (înv., a murdări), din ngr. μουρνταρεύω, aorist μουρντάρευσα.Sursa: Dicționarul etimologic român
murdar, -ă, murdari, -e adj. (d. afacere etc.) ilegală, în afara legii.Sursa: Dicționar de argou al limbii române murdár, -ă adj. (turc. murdar, mundar [d. pers. mürd, mort]; ngr. murdáris, alb. sîrb. murdar). Necurat, scîrnav: stradă, haĭnă, mînă murdară. Fig. Ordinar, trivial: vorbe murdare. Ignobil, gro...1, vulgar: caracter murdar. Avar murdar, avar grozav. Adv. În mod murdar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
murdár adj. m., pl. murdári; f. murdáră, pl. murdáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită murdar a. 1. necurat: apă murdară;. 2. obscen: vorbe murdare; 3. fig; sgârcit. [Turc. MURDAR].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a