MUNICÍPIU, municipii, s. n. 1. Oraș mare, având un rol economic, social, politic și cultural însemnat; p. ext. administrația unui astfel de oraș; municipalitate. 2. Nume dat orașelor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie în treburile interne. – Din lat. municipium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MUNICÍPIU s.n. 1. (Ant.) Titlu dat orașelor supuse autorității Romei, care își păstrau însă dreptul de a se administra singure și ai căror locuitori erau cetățeni romani. 2. Oraș mare cu administrație proprie, având o oarecare autonomie în cadrul administrației de stat. [Pron. -piu. / < lat. municipium, cf. fr. municipe].
Sursa: Dicționar de neologisme
MUNICÍPIU s. n. 1. (ant.) titlu dat orașelor supuse autorității Romei, dar care își păstrau dreptul de autonomie în treburile interne. 2. oraș mare cu administrație proprie. (< lat. municipium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*municípiŭ n. (lat. municipium, municipiŭ, d. munus, sarcină, obligațiune, dar, și capere, a lua. V. principiŭ). La Romani, oraș supus autoritățiĭ Romeĭ și care participa la drepturile cetățeneștĭ, dar se guverna singur.
Sursa: Dicționaru limbii românești
municípiu [piu pron. piu] s. n., art. municípiul; pl. municípii, art. municípiile (-pi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită municipiu n. nume dat de Romani orașelor din Italia supuse dominațiunii lor particulare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a