MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Înv. și pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S. f. (Înv. și pop.) Bucurie, satisfacție. 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulțămít, -ă adj.] – V. mulțumi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *mulțumít adj. m., pl. mulțumíți; f. mulțumítă, pl. mulțumíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
mulțumit a. 1. care are de ajuns, care nu cere mai mult: s’a arătat mulțumit; 2. care simte plăcere, bucurie: mulțumit cu soarta sa.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
mulțumit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul mulțumi