MUJDÉI s. n. Preparat alimentar din usturoi pisat, oțet (sau apă) și sare, care servește ca adaos la unele mâncăruri. [Var.: mojdéi s. n.] – Must + de + ai („usturoi”).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
mujdéi s. n., pl. mujdeie (rar mujdeiuri)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
mujdei s. n. sg. (er.) spermă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române 1) mujdeĭ m. V. mîșcoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) mujdéĭ n. V. mojdeĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mujdéi, s.n. – 1. (gastr.) Preparat alimentar din usturoi pisat, apă și sare. 2. (top.) Mujdeiu, denumirea veche a pârâului Usturoiu, ce izvorește din dealurile din nordul Băii Mari. – Must+de+ai; Cuv. rom. preluat în magh. (muzsgyé) (Bakos 1982).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
mujdéi s. n., pl. mujdéieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
MUJDÉI s. n. Preparat alimentar din usturoi pisat, oțet (sau apă) și sare, care servește ca adaos la unele mâncăruri. [Var.: mojdéi s. n.] – Must + de + ai („usturoi”).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mujdéi s. n., pl. mujdeie (rar mujdeiuri)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
mujdei s. n. sg. (er.) spermă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române 1) mujdeĭ m. V. mîșcoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) mujdéĭ n. V. mojdeĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mujdéi, s.n. – 1. (gastr.) Preparat alimentar din usturoi pisat, apă și sare. 2. (top.) Mujdeiu, denumirea veche a pârâului Usturoiu, ce izvorește din dealurile din nordul Băii Mari. – Must+de+ai; Cuv. rom. preluat în magh. (muzsgyé) (Bakos 1982).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
mujdéi s. n., pl. mujdéieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
MUJDÉI s. n. Preparat alimentar din usturoi pisat, oțet (sau apă) și sare, care servește ca adaos la unele mâncăruri. [Var.: mojdéi s. n.] – Must + de + ai („usturoi”).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mujdéi s. n., pl. mujdeie (rar mujdeiuri)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
mujdei s. n. sg. (er.) spermă.Sursa: Dicționar de argou al limbii române 1) mujdeĭ m. V. mîșcoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) mujdéĭ n. V. mojdeĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mujdéi, s.n. – 1. (gastr.) Preparat alimentar din usturoi pisat, apă și sare. 2. (top.) Mujdeiu, denumirea veche a pârâului Usturoiu, ce izvorește din dealurile din nordul Băii Mari. – Must+de+ai; Cuv. rom. preluat în magh. (muzsgyé) (Bakos 1982).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
mujdéi s. n., pl. mujdéieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
