Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele muiere:

MUIÉRE2, muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne



MUIÉRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Soție. – Lat. mulier, -eris.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

MUIÉRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie căsătorită; soție. – Lat. mulier, -eris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MUIÉRE2, muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia; muiat1. – V. muia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

muiére (muiéri), s. f.1. Femeie măritată. – 2. Femeie, soție. – Mr. mul’are, megl. mul’ari, istr. mulere. Lat. mŭlier (Densusianu, Hlr., 66; Pușcariu 1120; Candrea-Dens., 1162; REW 5730), cf. v it. mogliera (v. lomb. muier, logud. muglèri), v. fr. moillier, prov., port. molher, cat. muller, sp. mujer. Pentru schimbarea accentului, cf. Rosetti, I, 59. De uz comun, are o nuanță depreciativă în limba literară. Der. muieratic, adj. (muieresc, feminin; afemeiat, desfrînat); muiercană, s. f. (femeie chipeșă); muiercea, s. m. (poreclă pentru bărbații muieratici); muierelnic, adj. (înv., muieresc); muieresc, adj. (femeie); muierește, adv. (femeiește); muieret, s. n. (adunare de femei); muieri, vb. refl. (a fi în societatea femeilor, a se efemina); muierie, s. f. (înv., menstruație, period); muieros, adj. (înv., afemeiat); muierotcă, s. f. (Banat, bărbat dominat de nevastă); muierușcă, s. f. (femeiușcă, mai ales la păsări; dozator la războiul de țesut).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) muĭére f. (lat. mulier, -iéris, îld. ieris, femeĭe măritată; it. moglie și rar mogliéra, nevastă; sard. muzere, pv. pg. molher, vfr. moilier, cat. muller, sp. mujer). Vechĭ. Azĭ pop. [saŭ iron. despre o femeĭe răutăcĭoasă). Femeĭe. Nevastă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) muĭére f. Acțiunea de a muĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești

muiére s. f., g.-d. art. muiérii; pl. muiéri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

muiere f. femeie măritată (cu o nuanță optimistă în Muntenia, cu una peiorativă în Moldova): te însoară și-ți iea muiere PANN. [Lat. MULIEREM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

muiere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul muia