MUHURDÁR, muhurdari, s. m. (Turcism înv.) Dregător însărcinat cu păstrarea sigiliului domnesc. – Din tc. mühürdar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
muhurdár m. (turc. mühürdar. Cp. cu cĭohodar). Vechĭ. Păstrătoru sigiluluĭ [!] sultanuluĭ saŭ domnuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
muhurdár s. m., pl. muhurdáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită muhurdar m. od. păstrătorul sigiliului domnesc, secretarul Curții: muhurdarul puse pecetea NEGR. [Turc. MUHURDAR, din MUHUR, pecete].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
