MUCEZÍ, mucezesc, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai; a (se) mucegăi. ♦ Fig. A trăi inactiv, a duce o viață monotonă, a lâncezi. – Din muced.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
mucezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucezésc, imperf. 3 sg. mucezeá; conj. prez. 3 să mucezeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mucezì v. a se face muced.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
mucezi - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul muced
mucezi - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul muced
