mucaieseá (-éle), s. f. – Dijmă plătită sultanului pe produsele solului. Tc. (arab) „mukayese” (Șeineanu, III, 82). Sec. XIX, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român mucaĭeseá f., pl. ele (turc. [d. ar.] mukaĭese, comparațiune, analogie, proporțiune). Vechĭ. Un fel de bir în grîne (zaherea) care se dădea Turciiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești