MRÁNIȚĂ s. f. Îngrășământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse. – Din sl. *smradŭnica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mrániță (-țe), s. f. – Băligar, pămînt îngrășat. Origine îndoielnică. Pare der. din sl. (bg.) chrana „aliment” cf. hrană și bg. hranen „îngrășat”. Der. dintr-un sl. *mranica (Scriban) nu este convingătoare. În Munt. – Der. mrănița, vb. (a îngrășa, a pune bălegar); mrănițos, adj. (îngrășat).Sursa: Dicționarul etimologic român
mrániță f., pl. e (vsl. *mranica). Sud. Pămînt vegetal negru foarte bun p. agricultură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mrániță s. f., g.-d. art. mránițeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită