MOȚĂÍ, móțăi, vb. IV. Intranz. 1. A ațipi șezând; a adormi ușor și intermitent; a picoti, a dormita. 2. A da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare). [Prez. ind. și: moțăiesc] – Moț1 + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a móțăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (ung. moccanni. Cp. cu bîțîĭ). Vest. Clatin capu de somn, pirotesc, picur.
Sursa: Dicționaru limbii românești
moțăí (a ~) vb., ind. prez. 3 móțăie, imperf. 3 sg. moțăiá; conj. prez. 3 să móțăieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită moțăì v. a clătina încet capul de somn. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MOȚĂÍ, móțăi, vb. IV. Intranz. 1. A ațipi șezând; a adormi ușor și intermitent; a picoti, a dormita. 2. A da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare). [Prez. ind. și: moțăiesc] – Moț1 + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a móțăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (ung. moccanni. Cp. cu bîțîĭ). Vest. Clatin capu de somn, pirotesc, picur.
Sursa: Dicționaru limbii românești
moțăí (a ~) vb., ind. prez. 3 móțăie, imperf. 3 sg. moțăiá; conj. prez. 3 să móțăieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
moțăì v. a clătina încet capul de somn. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
moțai - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana I, singular - pentru cuvantul moța
moțai - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul moța