MOȘMOLÍ vb. IV. v. moșmoni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a moșmolí (moșmolésc, moșmolít), vb. – 1. A rasoli, a lucra de mîntuială. – 2. A mișuna, a furnica, a zumzăi. Creație expresivă, cf. cioșmoli, foșgăi etc. Numeroase var.: moșcoti, moșcondi, moșmondi, moșmîndi, moșmani, moșmoi, moșmăi, moșogăi etc. – Der. moșmoleală (var. moșmon(d)eală, moșcondeală), s. f. (forfotă, talmeș-balmeș); moșmîndău, s. m. (prostănac); moșmoane (var. moșmoande), s. f. pl. (harababură, galimatie). – Cf. miș-, mușlui.Sursa: Dicționarul etimologic român
moșmolì (moșmândì) v. a migăi. [Cf. moșmoală].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a