MOTOCÉL, motocei, s. m. Ghemuleț; canaf, ciucure. – Motoc + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
motocél1, motocéi, s.m. (reg.) pui de motoc, de pisoi; mâțișor, motănaș, pisoiaș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
motocél m., pl. eĭ (dim. d. motoc). Mold. Moț, canaf, cĭucure. Motan mic. Pl. Chercurĭ, trifoĭ de cîmp.
Sursa: Dicționaru limbii românești
motocél s. m., pl. motocéi, art. motocéiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită motocel m. pl. Mold. trifoiu: o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei CR. [Lit. puiu de motoc sau de pisoiu: cf., sub raportul sensului, sinonimul mâțișor].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
