MOTÉT, motete, s. n. Compoziție muzicală polifonică, în care fiecare voce își are melodia sa, uneori și text propriu. – Din fr. motet.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MOTÉT s.n. 1. Compoziție muzicală bazată pe un text religios, scrisă conform regulilor contrapunctului pentru mai multe voci. 2. Scurtă poezie medievală de trei sau patru cuplete. [< fr. motet, cf. germ. Motette, it. motetto < lat. motus – mișcare].
Sursa: Dicționar de neologisme
MOTÉT s. n. 1. compoziție muzicală polifonică bazată pe un text laic sau religios, în care se suprapun simultan mai multe melodii de sine stătătoare. 2. scurtă poezie medievală de trei sau patru cuplete. (< fr. motet, germ. Motette, it. motetto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*motét n., pl. e (fr. motet, dim. d. mot, cuvânt, lat. mŭttum, grohăit, de unde vine și it. motto, dim. mottetto. V. motto). La catolicĭ, bucată muzicală religioasă vocală compusă după cuvinte liturgice latine.
Sursa: Dicționaru limbii românești
motét s. n., pl. motéteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită