MORTÁL, -Ă, mortali, -e, adj. 1. Care provoacă moartea, aducător de moarte; ucigător. ◊ Salt mortal = figură acrobatică foarte periculoasă, constând dintr-o mișcare de rotire totală a corpului în aer. 2. Specific unui mort (II), ca de mort. 3. (Arg.) Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.). – Din lat. mortalis, it. mortale.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MORTÁL, -Ă adj. Care provoacă moartea. ◊ Salt mortal = figură de gimnastică constând dintr-o săritură în cursul căreia corpul face o rotire completă în aer. [< lat. mortalis, cf. it. mortale, fr. mortel].
Sursa: Dicționar de neologisme
MORTÁL, -Ă adj. 1. care provoacă moartea. ♦ salt ~ = figură de gimnastică constând dintr-o săritură în cursul căreia corpul face o rotire completă în aer. 2. (arg.) extraordinar, nemaipomenit. (< lat. mortalis, it. mortale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
mortal, -ă, mortali, -le adj. extraordinar, minunat, frumos excelentSursa: Dicționar de argou al limbii române *mortál, -ă adj. (lat. mortalis, muritor). Muritor, omenesc, supus peiriĭ [!]: neamu mortal. De moarte, care produce moarte: lovitură mortală. De moarte, implacabil, înverșunat: inamic mortal. Adînc, foarte chinuitor: durere mortală. Păcat mortal, care te face să perzĭ [!] mila luĭ Dumnezeŭ. Salt mortal, săritură pin [!] care facĭ un cerc în aer aruncîndu-te cu capu´n jos în ainte [!] orĭ în apoĭ și căzînd tot în picĭoare. Adv. În mod mortal: rănit mortal.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mortál adj. m., pl. mortáli; f. mortálă, pl. mortáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mortal a. 1. care cauzează moarte: lovitură mortală; 2. de moarte: păcat, inimic [!] mortal; 3. muritor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a