MORMOLÓC, mormoloci, s. m. 1. Larvă cu coadă a batracienilor în prima fază de dezvoltare, având branhii în loc de plămâni. 2. Fig. (Fam.) Om molatic, lipsit de energie, încet în mișcări. ♦ Epitet glumeț dat copiilor mici. – Din scr. mrmoljak.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mormolóc (mormolóci), s. m. – Larvă de batracian. Ngr. μορμολύϰειον „sperietoare”, poate prin intermediul sb. mrmoljak sau bg. mramorok de unde megl. (Tiktin; Candrea). Der. directă din v. gr. μορμολύϰη (Diculescu, Elementele, 486), este mai puțin probabilă.Sursa: Dicționarul etimologic român
mormoloc, mormoloci s. m. 1. om bleg / lipsit de energie / încet în mișcări 2. copil micSursa: Dicționar de argou al limbii române mormolóc m. (sîrb. mormoljak, d. ngr. momolikion, vgr. mormolýkeion, momîĭe, sperietoare. V. borbolóc). Puĭ de broască de la naștere pînă cînd se face mare. Orĭ-ce vietate acŭatică care seamănă a mormoloc, cum se face, de ex., în apele stătute. – Se numește și vițelar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mormolóc s. m., pl. mormolóciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mormoloc m. 1. puiu de broască ce iese din ou în formă de pește; 2. fig. broscoiu, copil mic. [Gr. mod. MORMOLYKĬON, mască, sperietoare (din cauza formei monstruoase a mormolocului)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a