MÓRGĂ1, morgi, s. f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate și unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morții. ♦ Sală specială într-un spital unde se depun morții până la înmormântare. – Din fr. morgue.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MÓRGĂ2, morgi, s. f. (Livr.) Atitudine afectată și disprețuitoare; aroganță, trufie, îngâmfare. – Din fr. morgue.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MÓRGĂ1 s.f. Clădire în care se depun cadavrele găsite și neidentificate. ♦ Cameră într-un spital unde se depun cadavrele bolnavilor; prosectură. [< fr. morgue].
Sursa: Dicționar de neologisme
MÓRGĂ2 s.f. Înfățișare de o seriozitate și o severitate afectate. [< fr. morgue]
Sursa: Dicționar de neologisme
MÓRGĂ1 s. f. atitudine, comportare trufașă, disprețuitoare; sentiment exagerat al propriei valori. (< fr. morgue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MÓRGĂ2 s. f. 1. institut medico-legal. 2. clădire, încăpere într-un spital în care se depun cadavrele și se fac autopsiile; prosectură. (< fr. morgue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*mórgă f., pl. e și ĭ (fr. morgue, 1. aer mîndru, 2. locu unde trebuĭaŭ să se adune deținuțiĭ și să stea nemișcați la inspecțiune ca să fie recunoscuțĭ, și [pin [!] anal.] locu unde se expun cadavrele găsite). Aer mîndru: a vorbi cu morgă. Local în care se expun cadavrele găsite și nerecunoscute.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mórgă1 (loc unde se depun cadavrele) s. f., g.-d. art. mórgii; pl. morgiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mórgă2 (aroganță) s. f., g.-d. art. mórgiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită morgă f. locul unde se expun cadavrele persoanelor aflate moarte afară din domiciliul lor, ca să poată fi recunoscute (= fr. morgue).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a