MORALIZATÓR, -OÁRE, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învățături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Și substantivat; peior.) Care propovăduiește principiile morale cu ostentație. – Din fr. moralisateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MORALIZATÓR, -OÁRE adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. [Cf. fr. moralisateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
MORALIZATÓR, -OÁRE adj. care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. (< fr. moralisateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*moralizatór, -oáre adj. Care moralizează: carte moralizatoare. Subst. Care face morală, mustră: tu te-aĭ făcut moralizatoru meŭ?
Sursa: Dicționaru limbii românești
moralizatór adj. m., s. m., pl. moralizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. moralizatoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită moralizator a. propriu a moraliza. ║ m. cel ce face morală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a