MONOSILÁB, -Ă adj., s. n. (cuvânt) monosilabic; unisilab. (< fr. monosyllabe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MONOSILÁB, -Ă, monosilabi, -e, adj., s. n. și f. (Cuvânt) format dintr-o singură silabă. – Din fr. monosyllabe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MONOSILÁB, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) compus dintr-o singură silabă. [< fr. monosyllabe, cf. lat. monosyllabus, gr. monosyllabos].
Sursa: Dicționar de neologisme
*monosílab și -áb, -ă adj. (vgr. monosýllabos, d. mónos, singur, și syllabé, silabă. V. di- și tri-silabic). Gram. Care are numaĭ o silabă, ca om, pas. S. f. Cuvînt care are numaĭ o silabă: limba chineză se compune din monosilabe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
monosiláb1 (înv.) adj. m., pl. monosilábi; f. monosilábă, pl. monosilábeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită