MONÓIC, -Ă adj. (despre plante) cu flori unisexuate mascule și femele dispuse pe aceeași tulpină. (< fr. monoïque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MONÓIC, -Ă, monoici, -ce, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe același individ. – Din fr. monoïque.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MONÓIC, -Ă adj. (Despre plante unisexuate; op. dioic) Care poartă pe aceeași tulpină flori atât masculine cât și feminine. [Pron. -no-ic. / < fr. monoïque, cf. gr. monos – unic, oikos – casă].
Sursa: Dicționar de neologisme
*monóic, -ă adj. (cuv. format răŭ de botaniștĭ d. vgr. mónos, singur, și oikos, locuință. Tot așa e format și dioic, d. dis, de doŭă orĭ, și oikos. Forma corectă ar fi monec și diec, ca metec și ec-onom). Bot. Unisexuat, la care floarea masculină și feminină e la un loc: plantă monoică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
monóic (-no-ic) adj. m., pl. monóici; f. monóică, pl. monóiceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită