MONOCOTILEDONÁT, -Ă I. adj. (despre embrion) cu un singur cotiledon; monocotiledon. II. s. f. pl. clasă de plante angiosperme al căror embrion are un singur cotiledon. (< fr. monocotylédoné/s/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MONOCOTILEDONÁT, -Ă, monocotiledonați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Al cărei embrion are un singur cotiledon; monocotiledon. 2. S. f. (La pl.) Clasă de plante superioare erbacee, rar lemnoase, cu frunze care prezintă nervuri paralele, cu flori compuse din trei sau șase elemente și cu embrionul alcătuit dintr-un singur cotiledon; (și la sg.) plantă din această clasă. – Din fr. monocotylédoné.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MONOCOTILEDONÁT, -Ă adj. (Despre plante) Care are un singur cotiledon în embrion; monocotiledon. // s.f.pl. Clasă de plante al căror embrion are un singur cotiledon; (la sg.) plantă don această clasă. [< fr. monocotyledoné(s), cf. gr. monos – unic, kotyledon – cavitate].
Sursa: Dicționar de neologisme
*monocotiledonát, -ă adj. (mono- și cotiledon). Bot. Care are numaĭ un cotiledon, ca crinu. S. f. Plantă fanerogamă cu un singur cotiledon: monocotiledonatele formează una din cele treĭ diviziunĭ ale regnuluĭ vegetal.
Sursa: Dicționaru limbii românești
monocotiledonát adj. m., pl. monocotiledonáți; f. monocotiledonátă, pl. monocotiledonáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită